Codul Bibliei

De cateva zile am tot primit in contul meu diverse mesaje tip "spam", trimise de cunoscuti. Ce m-a frapat este faptul ca, desi proveneau de la persoane din diverse medii sociale, cu nivele diferite de pregatire intelectuala, toate contineau, obsesiv acelasi tip de mail: codul bibliei. Prima data am dat delete, pt ca mi se parea o mare prostie. Insa dupa 10 mailuri de acelasi tip mi-am pus intrebarea daca nu cumva ar trebui sa ma aplec asupra mesajului transmis. Am facut cercetari pe net si am gasit date interesante. Doresc sa precizez un lucru, inca innainte de a posta articolasul meu. Acest articol este insumarea cercetarilor mele asupra cartii lui David Icke- Hidden Codes in the Bible, Wikipedia, situl www.spiritual.go.ro (Valentina Garlea). Am mai gasit un blog in care era dezbatuta problema, insa cand l-am contactat pe proprietarul blogului nu am primit nici un raspuns, prin urmare nu am folosit informatiile de acolo (desi, m-a surprins faptul ca informatiile prezentateacolo semanau foarte mult cu postarile pe alte situri). Ma rog, fiind adepta "AICI NU SE PLAGIAZA" am ales sa prezint de la inceput sursele de unde mi-am preluat si eu informatiile pe care vi le voi impartasi.
Iar cum vorba multa este saracia omului, voi posta mai jos comentariile privind Codul Bibliei.
De curand o carte semnata de Michael Drosnin, tradusa si in limba Romana, intitulata Codul Bibliei a zguduit comunitatea stiintifica, afirmand ca de fapt vechile texte iudaice sunt o serie de coduri, care odata descifrate pot furniza informatii importante despre soarta omeniiri, despre evenimente istorice sau politice care au avut loc sau care se vor produce.

Dar sa vedem mai intai ce inseamna un text masoretic. Conform wikipediei, Textul masoretic e textul ebraic al Tanahului (Vechiul Testament) aprobat pentru uzul general in Iudaismul religios. E folosit şi în traducerile Bibliei evreieşti, cunoscută în genere ca Vechiul Testament în special pentru Bibliile protestante şi romano-catolice.
Textul Masoretic a fost strâns, editat şi distribuit de un grup de evrei cunoscuţi sub numele Masoreţi între sec. VII-X en. Cel mai vechi manuscris complet care există e Aleppo Codex / Codexul din Aleppo (datează din sec. al X-lea e.n
Cel mai interesant precursor al Textului Masoretic e Nash Papyrus / Papirusul Nash (datează din sec. al II-lea î.e.n.), care conţine cele Zece Comandamente şi rugăciunea Shema Yisrael / Şema Israel (care exprimă crezul central al iudaismului: unicitatea lui Dumnezeu).
Aceste texte au stat la baza cercetarilor efectuate de catre oamenii de stiinta in vedere descifrarii codului Biblic. Multi care aud despre codul Biblic stramba, innevitabil din nas. Si pe buna dreptate pentru ca majoritatea, cand aud cuvantul Biblie se gandesc la Biblia crestina, care de-a lungul secolelor a suferit o serie de modificari, s-au scos fragmente importante din ea, s-au introdus pasaje, a fost tradusa gresit-cu stiinta sau buna stiinta- pentru a se pierde date importante. Insa dragii mei, nu confundati Biblia crestina cu cea Iudaica. Biblia Iudaica este supusa unor controale extrem de riguroase, iar orice exemplar trebuie sa corespunda in totalitate originalului.

Descoperitorul codului Bibliei este dr. Eliyahu Rips care in 1994 a facut publice primele rezultate ale cercetarilor sale, in care remarca prezenta unor secventie repetative de litere si anumite spatii intre cuvinte, care se repetau la anumite intervale. Pe baza unor algoritimi a reusit sa izoleze literele si spre marea sa mirare a vazut ca ele formeau Nume, Cuvinte si Fraze Logice. Primele elemente descoperite au fost numele a 66 de rabini celebrii si orasele in care acestia traisera. Au cautat apoi referiri la Hitler si au gasit inscris numele, alaturi de expresiile ”om malefic”, “nazi, dusman” si “ macel”.
Toate aceste lucruri au atras atentia unui ziarist tenace, Michael Drosnin. Ce trebuie subliniat este faptul ca Drosnin este un agnostic. Dr Eliyahu Rips este un practicant al religiei evreiesti –ortodoxe, care este una dintre cele mai stricte si riguroase religii a lumii. Nici unul dintre cei care au lucrat la aceste coduri nu are de-aface cu credinta in Isus sau cu crestinismul fanatic si nu ar avea nici un motiv sa puncteze anume elemente legate de acestea.
Insa codul biblic a devenit faimos,din pacate, datorita unei intamplari nefericite.in 1944 Drosnin a plecat la Ierusalim si i-a inmanat prin intermediul unui prieten o scrisoare lui Ytzhak Rabin, in care spunea:
„Un matematician israelian a descoperit în Biblie un cod secret care pare să dezvăluie amănunte ale unor evenimente care au avut şi au loc la sute şi mii de ani după ce a fost scrisă Biblia. Motivul pentru care vă aduc la cunoştinţă acest fapt este acela că singura dată când numele dumneavoastră complet, Ytzhak Rabin, apare în Biblie, el este intersectat de expresia „criminal va asasina”. Faptul n-ar trebui tratat cu indiferenţă, deoarece atât asasinarea lui Anwar el-Sadat, cât şi atentatele cărora le-au căzut victime John şi Robert Kennedy sunt, de asemenea, codificate în Biblie…
Cred că sunteţi într-un real pericol, dar acest pericol poate fi evitat.”
Ytzac Rabin insa era un fatalist, credea in destin si a ignorat cu desavarsire acest mesaj. Insa la 4 noiembrie 1995 s-au adeverit prezicerile si a fost ucis prin impuscare de catre un om care credea ca este trimisul lui Dumnezeu. In Biblie, cateva randuri mai sus era precizat pana si numele asasinului, Amir. Prea multe elemente ca sa fie doar o simpla coincidenta, nu credeti? Sa nu mai spunem ca acelasi Drosnin l-a avertizat pe şeful Cartierului General al Serviciului de Contrainformaţii al Israelului despre războiul din Golf şi de intenţia Irak-ului de a lansa rachete asupra Tel-Aviv-ului. Rips îi arătase ziaristului o secvenţă din codul biblic unde cuvintele “Hussein”, “Scud” şi “rachetă rusească” apăreau codificate împreună. De asemenea “Hussein a ales o zi” era o expresie ce apărea în acea secvenţă. Aprofundând căutările în acest sens, Rips a găsit în cod “foc în 3 Şevat” - dată din calendarul ebraic ce corespundea zilei de 18 ianuarie 1991. Aceasta a şi fost ziua în care Irak-ul a lansat prima rachetă Scud împotriva Israelului confirmând datele oferite de cod. La întrebarea lui Drosnin “Cine poate şti cu 3000 de ani înainte că va fi un război în Golf, ca să nu mai vorbim de lansarea unei rachete împotriva Israelului pe 18 ianuarie?”, Rips a răspuns fara nici un dubiu: “Dumnezeu!”.
Iesind din sfera militara, ne indreptam atentia spre alte nume. Astfel, cand au cautat cuvantul Shakespeare, au gasit inscris langa el „ reprezentatii pe scena”, „McBeth „ si „Hamlet”/ Langa Mozart au gasit termenii muzica si compozitor. Edison e codat langa cuvintele electricitate si bec. Marconi langa termenul:”radio”.

După aceste evenimente prezise de cod şi mai apoi adeverite, Michael Drosnin declara următoarele: “În mod cât se poate de limpede, codul nu este la fel ca profeţiile lui Nostradamus, nu este ceva de genul “o stea se va arăta pe cer de la Răsărit şi un mare rege va cădea” cuvinte ce pot fi interpretate ulterior, astfel încât să corespundă oricărui eveniment care se petrece în realitate. Nu, aici este vorba de detalii la fel de precise ca acelea din ştirile transmise de CNN, toate acestea fiind descoperite înainte ca evenimentul să se producă.” Primul indiciu modern al codificării Bibliei a fost găsit, cu peste cincizeci de ani în urmă, de către H. M. D. Weissmandel, un rabin din Praga. Acesta observase că, dacă sărea cincizeci de litere, şi apoi alte cincizeci şi apoi alte cincizeci, găsea cuvântul “Tora”, înscris la începutul “Genezei”. De asemenea , observase că aceeaşi secvenţă de intervale ortografia din nou cuvântul “Tora” în “Ieşirea”, “Numerii” şi “Deuteronom”. Weissmandel nu a dat niciodată această descoperire publicităţii. Discipolii săi au publicat însă, ulterior, o carte cu tiraj limitat ”Torat Hemed”, în 1958, în care se făcea pe scurt referire la cercetările rabinului Weissmandel în legătură cu codul, pe care acesta le efectuase în perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial. Unul dintre aceşti discipoli, rabinul Azriel Tauber, a relatat că în acei ani, dinaintea apariţiei calculatoarelor, Weissmandel transcrisese întregul text al Torei pe fişe cuprinzând câte 100 de litere, dispuse pe 10 rânduri de câte 10 litere, şi apoi căutase cuvinte ortografiate cu litere aflate la intervale echidistante.
Primul savant modern, omul care a înţeles mecanica sistemului nostru solar şi a descoperit forţa gravitaţiei, Sir Isaac Newton, era şi el încredinţat de faptul că în Biblie există un cod secret care dezvăluie viitorul. Newton a învăţat ebraica şi a urmărit aproape jumătate din viaţă să descopere acest cod. Isaac Newton considera acest cod mult mai important decât legea atracţiei universale.
J. M. Keynes, biograful lui Newton, susţine că acest cod biblic a fost o obsesie pentru marele savant. Când Keynes a văzut documentele lui Newton a avut un şoc: cea mai mare parte a lucrărilor lui Newton nu se refereau aşa cum se aştepta el, la matematică sau la astronomie ci la teologie esoterică. Acele scrieri dezvăluiau faptul că marele fizician era încredinţat că în Biblie era ascunsă o profeţie a istoriei omenirii. Newton avea certitudinea că Biblia, de fapt chiar întregul univers, era o criptogramă alcătuită de Dumnezeu, pe care el voia să o descifreze.
Newton nu a reuşit însă să descopere acest cod. Munca sa nu a dat nici un rezultat, oricare au fost formulele matematice aplicate. Descoperirea care i-a scăpat lui Newton a fost făcută de Eliyahu Rips, pentru că matematicianul israelian dispunea de un instrument esenţial pe care Newton nu-l avea: un calculator. Se pare că textul ascuns al Bibliei a fost codificat cu un fel de "lacat" temporizat, care nu a putut fi deschis până la descoperirea calculatorului.
Unii oameni de ştiinţă, mai convenţionalişti, nu au acceptat codul. Un astfel de exemplu a fost cel al lui Avraham Hasofer, care a atacat codul biblic înainte ca Rips să fi publicat demonstraţia matematică. Hasofer a argumentat că este posibil ca anumite tipuri de configuraţii să existe în orice ansambluri mari de date.
La atacul lui Hasofer, Rips a replicat că este posibil ca, de exemplu, să găseşti într-un ansamblu de date suficient de mare numele lui Saddam Hussein. Dar este aproape imposibil să găseşti termenii “Scud”, “rachetă rusească” precum şi data declanşării războiului, în acelaşi loc, dezvăluite într-un mod anticipat.
Nimeni nu poate înţelege încă, modul în care a fost creat codul. Toţi oamenii de ştiinţă care au constatat realitatea codului biblic, sunt de acord cu faptul că nici cele mai rapide calculatoare de care dispunem în ziua de astăzi şi nici toate computerele de pe pământ lucrând împreună n-ar fi putut să codifice Biblia, aşa cum a fost ea codificată acum trei mii de ani în urmă. Rips declara că :”Este vorba de o minte care depăşeşte cu mult orice imaginaţie a noastră. Informaţia inclusă în cod este probabil infinită.”
Nimeni nu ştie dacă, nu cumva, fiecare dintre noi, cu tot trecutul şi viitorul său, figurează în vreun cod de nivel superior şi încă necunoscut al Bibliei şi dacă aceasta nu este într-adevăr o “Carte a Vieţii”. Toţi marii conducători ai lumii din timpul celui de-al doilea război mondial - Roosvelt, Churchill, Stalin, Hitler - sunt menţionaţi în cod. America, “revoluţie” şi anul 1776 apar la un loc. Napoleon este codificat alături de Franţa dar şi de Waterloo şi Elba.
“Când am folosit un calculator, am dat lovitura”, relatează Rips. El a povestit că a găsit mult mai multe cuvinte codificate decât prevedea domeniul statisticii în virtutea “legiilor hazardului”, iar atunci a fost cel mai fericit moment din viaţa sa. Rips a elaborat un model matematic complex care, atunci când a fost implementat pe un program de calculator, a confirmat faptul că Vechiul Testament este, într-adevăr, codificat. Rips s-a împotmolit însă în drumul spre “victoria finală”, care trebuia să fie o metodă simplă şi elegantă de a dovedi realitatea codificării Bibliei. Pentru a reuşi, a fost ajutat de fizicianul israelian Doron Witzum, care a completat modelul matematic.
Experimente de căutare a unui cod, asemănător celui biblic, au fost realizate şi pentru alte lucrări literare a căror text a fost introdus pe computer, cum ar fi, de exemplu “Crimă şi pedeapsă”, un alt roman al lui Dostoievski, având un text ce cuprinde 304.805 litere, fiind deci comparabil cu şirul de litere din Biblie. În acest caz, numele lui Yitzac Rabin nu apărea deloc, în nici o secvenţă de intervale. Alte nume codificate în Biblie, cum ar fi Shakespeare sau Kennedy apăreau şi aici. Cu toate acestea, în timp ce în Biblie cuvintele ce apăreau după numele lui Kennedy erau “va muri”, iar oraşul Dallas era codificat în acelaşi pasaj, în “Crimă şi pedeapsă” nu apărea nici un fel de asociaţie logică. La fel, “Shakespeare” apărea o singură dată în romanul lui Dostoievski, dar nicidecum în asociere cu numele unor opere literare care i-au aprţinut. Testele realizate pentru a verifica dacă există diverse codificări şi în alte scrieri l-au ajutat pe Rips să-şi susţină teoria, şi să concluzioneze:
“Fireşte că dacă s-ar căuta suficiente exemple într-o altă carte, s-ar găsi până la urmă unele cuvinte asociate logic sau apărând la un loc. Dar numai în Biblie apar informaţii asociate în mod constant şi coerent. Nimeni nu a descoperit nimic asemănător în nici o altă carte, în nici o traducere şi în nici un alt text ebraic original, cu excepţia Bibliei.”
Un criptograf veteran de la National Security Agency din SUA, Harold Gans era sigur că putea dovedi falsitatea demonstraţiei realizată de Rips pentru codul biblic. Gans a realizat propriul său program de calculator şi a refăcut căutările făcute de Rips în codul biblic, în legătură cu datele despre cele 32 de personalităţi care apăreau codificate în Biblie. Spre marea uimire a lui Gans, informaţiile existau: datele la care se născuseră şi muriseră acele personalităţi, erau codificate în Biblie împreună cu numele lor. Lui Gans nu i-a venit să creadă, dar tot mai era convins că nu există nici un cod în Biblie. Astfel, el a hotărât să caute şi alte informaţii în legătură cu cele 32 de personalităţi care apăreau codificate în Biblie, în speranţa că va găsi ceva cu care să dea la iveală falsul din experimentul lui Rips, eventual chiar şarlatania matematicianului israelian. Gans a pornit de la ipoteza că, dacă există un cod adevărat, atunci el ar trebui să conţină şi informaţii exacte despre localităţile unde s-au născut cele 32 de persoane codificate. După aproximativ 400 de ore de căutări, Gans a verificat concordanţa celor 32 de nume cu localităţile lor natale. În plus, Gans a mai realizat o căutare asemănătoare pentru alte 34 de personalităţi cunoscute, pentru care a verificat concordanţa nume-loc de naştere, iar rezultatul a fost exact. Concluzia lui Gans a fost că în Biblie sunt codificate informaţii despre trecut şi viitor într-un mod care exclude din punct de vedere matematic, orice coincidenţă, iar acest gen de informaţii nu se găsesc în nici un alt text. După spusele lui Gans, experimentele pe care le-a realizat în legătură cu codul Bibliei l-au transformat dintr-un ateu convins într-o peroană profund religioasă.
Rips şi Wiztum au prezentat articolul lor uneia dintre cele mai importante reviste americane de matematică, “Statistical Science”. Mai mulţi matematicieni care lucrau pentru acea revistă au verificat demonstraţia matematică ce susţine existenţa codului. Teoria codului Bibliei a trecut cu succes şi toate aceste teste, fiind astfel acceptată de “Statistical Science”.
Fiecare progres al tehnologiei moderne a fost înregistrat în codul biblic. Fraţii Wright apar codificaţi alături de cuvântul “avion”, Edison este codificat cu “electricitate” şi “bec electric”, iar Marconi este codificat cu “radio”. Newton apare codificat cu “gravitaţie”. După cum am menţionat anterior, Newton intuia existenţa unui cod ascuns în Biblie, pe care însă nu l-a aflat; codul însă, “ştia” de Newton, deoarece, în codul biblic, alături de expresia “codul Bibliei” apare şi numele lui Newton.
Einstein apare codificat în Biblie doar o singură dată. Enunţul “s-a prezis o persoană cu mintea ageră” apare în acelaşi loc. Cuvântul “ştiinţă”, peste care se suprapune expresia “o nouă şi excelentă înţelegere” intersectează numele savantului. Şi chiar deasupra lui “Einstein”, textul ascuns menţionează “el a răsturnat realitatea prezentă”. Teoria relativităţii, principala descoperire a lui Einstein, este de asemenea codificată. Este posibil ca şi teoria “câmpului unificat” să fie codificată în Biblie. Împreună cu numele lui Einstein, în matricea în care figurează unica lui menţiune, împreună cu teoria relativităţii, codul oferă şi indiciul “adăugaţi o a cincea parte”, lucru pe care l-a urmărit şi Einstein în studiile sale despre “a cincea forţă”.
În iulie 1994, lumea a asistat la cea mai mare explozie observată în sistemul nostru solar. O cometă a supus planeta Jupiter unui bombardament echivalent cu forţa a peste un miliard de megatone, generând globuri incandescente de mărimea Pământului. Coliziunea cometei cu Jupiter este codificată de două ori în Biblie, o dată în Geneza şi o dată în Isaia. Cometa “Shoemaker - Levy”, apare de ambele dăţi cu numele complet - numele astronomilor care au descoperit-o în 1993, iar impactul cu Jupiter este codificat aproape ca o reprezentare grafică. În codul Bibliei, numele cometei şi numele planetei Jupiter se intersectează de două ori, iar data impactului era menţionată anticipat: 16 iulie. Astfel, evenimentul pe care astronomii fuseseră în măsură să-l prevadă doar cu câteva luni înainte de a se produce, a fost prezis în codul Bibliei cu 3000 de ani înainte de a avea loc.
Despre ocuparea Tibetului de către chinezi, în codul biblic apare “Şi i-a pus sub pază în temniţă”, expresie care intersecteză cuvântul “Tibet”.
Marea criză economică prin care a trecut SUA, în 1929, este codificată împreună cu prăbuşirea pieţei bursiere. “Colaps economic” şi “criză” apar laolaltă în Biblie, alături de cuvântul “acţiuni”. Anul în care s-a declanşat criza, 1929 - adică 5690 în calendarul ebraic - este codat în acelaşi pasaj. Un alt eveniment bulversant petrecut pe scena politică a Statelor Unite, căderea lui Richard Nixon în urma afacerii Watergate, este de asemenea codificat în Biblie. “Watergate” apare împreună cu “Nixon” şi cu anul în care acesta a fost silit să demisioneze - 1974. În pasajul în care a fost codat “Watergate”, textul codat al Bibliei formează o întrebare: “Cine este el? Preşedinte, dar a fost alungat.”
De asemenea, cu şase luni înaintea alegerilor pentru preşedinţia SUA din 1992, codul a dezvăluit alegerea lui Clinton. Alături de “Clinton” apărea viitorul său titlu: “preşedinte”
In incheiere am dori sa prezentam ce spunea Eliyahu Rips referitor la cod: “Cantitatea de informaţii din codul biblic este incalculabilă şi probabil infinită. Iar acesta nu este decât începutul, primul nivel şi cel mai simplu al codului biblic. Codul este mai puţin asemenea unui joc de cuvinte încrucişate, cât mai degrabă, asemeni unei holograme. Noi observăm doar matrice, adică tablouri bidimensionale, când probabil ar trebui să privim în cel puţin trei dimensiuni, dar nu ştim cum.”