Lilith, sau de ce isi pierd mintile barbatii - partea I

Vom dedica acest capitol special lui Lilith, deoarece exista o multime de opinii privind acest termen.
Vom incepe prin abordarea stiintifica, din punct de vedere astronomic ,,In 1846, Frederic Petit, director al observatorului din Touluse, a afirmat ca a fost descoperita o a doua luna a pamantului. Ar fi fost observata de catre trei martori: Lebon si Dassier in Touluse si de catre Lariviere in Artenac, in dupa amiaza zilei de 21 martie 1846. Petit a calculat ca are o orbita eliptica, o perioada de 2 ore, 44 de minute si 59 de secunde, un apogeu de 3570 km deasupra suprafetei pamantului si un perigeu la doar 11,4 km. Petit a devenit interesat de ideea existentei unei a doua luni si dupa 15 ani de cercetari in domeniu a anuntat ca a realizat diverse calcule privind o luna mai mica, care ar fi produs –pe atunci- o serie de miscari inexplicabile ale Lunii. Astrologii nu au dat foarte mare atentie acestei afirmatii si probabil ca ideea ar fi fost data repede uitarii, daca nu ar fi fost preluata de catre un tanar scriitor francez, Jules Vernes, care a expus-o in romanul sau De la pamant la Luna . Intr-un fragment din acest roman descrie cum un obiect ciudat trece prin apropierea capsulei spatiale, pe care o directioneaza pe o traiectorie in jurul lunii, in loc sa o lase sa se prabuseaza pe suprafata astrului ceresc:
“ Este, a spus Barbicane, un meteorit, insa unul urias, care a ramas captiv in raza de atractie gravitationala a pamantului “
“E posibil asa ceva?” a intrebat Michel Ardan. “Pamantul are doua luni?”
“ Ei bine ,prietene, intr-adevar are doua luni, desi se crede ca are doar una.Insa aceasta de-a doua luna este atat de mica si viteza ei este atat de mare, incat locuitorii pamantului nu o pot vedea. Dar niste anomalii i-au atras atentia unui astronom francez, pe numele sau domnul Petit, care a putut astfel determina existenta aceste a doua luni si i-a calculat orbita. In conformitate cu calculele sale, revolutia completa a acestei a doua luni este de trei ore si douazeci de minute....”
“Toti astronomii recunosc existenta acestui satelit?” a intrebat Nicholl.
“Nu, a raspuns Barbicane, dar daca si ei, ca si noi, ar vedea-o cu proprii ochi, nu s-ar mai indoi de aceasta.Insa faptul ca am trecut pe langa dansa ne ajuta sa ne determinam pozitia in spatiu. Distanta ditnre aceasta a doua luna si pamant este bine stiuta, si, prin urmare, inseamna ca ne aflam la 7480 km altitudine”
Jules Verne a fost citit de milioane de oameni, insa pana in 1942 nimeni nu a sesizat discrepantele din textul sau:
1. Daca un satelit s-ar afla la 7480 km deasupra pamantului, atunci ar avea o perioada de revolutie de 4 ore si 48 de minute, nu de 3 ore si 20 de minute.
2. Deoarece a fost zarit de pe fereastra de unde nu se vedea luna, asta inseamna ca era in miscare retrograda, lucru care ar fi trebuit sa fie si el consemnat. Insa Vernes nu spune nimic despre asta.
3. In orice caz satelitul ar fi trebuit sa fie in eclipsa, si prin urmare ar fi trebuit sa fie invizibil. Proiectilul iese din umbra pamantului mult mai tarziu.
Nimeni nu poate nega ca cea de-a doua luna a lui Petit a devenit celebra prin intermediul lui Jules Vernes. Multi astronomi amatori au tras concluzia ca este ocazia perfecta pentru a-si castiga un renume in bransa si oricare ar fi descoperit aceasta a doua luna ar fi fost inscris in analele astologiei pentru totdeauna. Nici un observator astronomic de prestigiu nu a incercat sa abordeze problema celei de-a doua luni- sau cel putin nu in mod public-. Cei mai decisi in a o descoperi au fost astronomii amatori germani, care au botezat a doua luna Kleinchen ( Micuta). (multumiri lui Samson Cheung pentru ajutorul oferit)

astrolog Alexandra Coman